Matzota's World | Lumea lui Matzota

Sistemul sanitar, o frecție la un picior de lemn? De Eugen Matzota Așa cum înțelegem noi că merge treaba prin spitalele din România din ceea ce vedem prin presă, dar și prin ceea ce am trăit pe pielea noastră, problema  asta cu sănătatea e mai mult o chestiune de noroc. Dacă ești norocos, poți ieși dintr-un spital vindecat de boala cu care ai intrat, fără a te mai îmbolnăvi de altceva. Dacă ești ghinionist și intri răcit, poți ieși rece de-a binelea, direct pe la morgă!

De Eugen Matzota România pe care o vedem azi n-ar putea fi condusă de serviciile secrete! Abia publicasem de dimineaţă articolul intitulat cu totul altfel decât acesta, mai exact:   E România condusă de serviciile secrete? , unde doar mă întrebam DACĂ, şi am realizat că va fi o altfel de zi. Editorialul precedent, cel cu românul ca informator, a făcut şi el valuri, dar mai mult dinspre cei care se simţeau cumva cu musca pe căciulă. Aici era o altă problemă, una sesizată de cei care mai şi văd ce se întâmplă, nu doar înghit orice informaţie adusă pe farfurie de media.

De Eugen Matzota România nu prea mai pare civilă, mai mult una a serviciilor N-au trecut decât câteva ore de la publicarea editorialului în care militam pentru o viziune unitară a serviciilor secrete asupra viitorului României şi iată că procurorul şef al DNA, Codruţa Kovesi, se plânge de unul dintre servicii. În mare, doamna Kovesi spune că, din 2013 până în 2015, n-a primit nicio informare de la SIE. Mai mult decât atât, adaugă şi ceva mai grav: " este ilegal să deţii informaţii referitoare la posibile infracţiuni şi să nu sesizezi Direcţia Naţională Anticorupţie. "

Ei, chiar aşa să fie? Ofiţeri acoperiţi pe unde mergi? De Eugen Matzota Românul s-a născut poet, nu informator, aşa spunea Alecsandri, vor protesta cei ce nu pot fi de acord cu acest titlu, în special cei care au fost sau sunt informatori. Spun ei: - „ Păi, eu n-am făcut rău nimănui, doar am ”… Şi, după acest „doar” urmează chestii pe care „trebuia” să le facă cineva şi-atunci le-a executat omul nostru care altfel n-a făcut rău nimănui, cel mult şi-a dat în gât, cum spune românul, colegii, prietenii, familia, ce mai contează… În categoria aceasta intră oameni despre care nici n-ai îndrăzni să-i bănuieşti, oameni care, din diverse motive, cum ar fi participarea lor la conferinţe internaţionale, făceau informările cerute de organele abilitate, cum se spune. Că era vorba de secţia locală de miliţie, pentru cei mai pârliţi, sau de Securitate, pentru cei din lumea mai rafinată, tot   turnat   se chema.

Câţiva dintre cei care ne cred proştii lor De Eugen Matzota Proaspătul condamnat, Liviu Dragnea, ne spune, cu siguranţa pe care ţi-o dă tupeul de a fi deasupra tuturor, în problema ofiţerilor acoperiţi în general, şi în special ai celor din PSD: - …” nu cred că sunt. Pot fi membri, nu numai în PSD, ci şi în alte partide, care de-a lungul anilor, ocupând diverse poziţii politice guvernamentale, au relaţionat în mod instituţional cu serviciile, dar în mod instituţional. E firesc ". Când vezi atâta siguranţă, să nu folosim sinonimul „securitate”, te întrebi: de unde ştie el mai bine ca oricine, şi, mai ales, de ce el ştie şi noi nu? Doar pentru că tocmai a scăpat dintr-un dosar din care lipsesc, aşa cum susţin unii jurnalişti nişte probe incriminatorii serioase, care-ar fi făcut ca zâmbetul suspect de larg al lui Dragnea să dispară din faţa ochilor noştri o bună perioadă de timp?

De Eugen Matzota Acest cuvânt,   şpagă , este unul nou pentru mine. Înainte se vorbea de vreo atenţie, nicidecum de bani ceruţi ca şpagă. Am trăit vremuri ce nu sunt excesiv de îndepărtate, când mergeam cu mama la doctor sau pe la tot felul de ghişee unde nu vedeam mai nimic, că erau undeva peste capul meu. Mai mereu, mama lua cu ea o atenţie, ceea ce însemna o pungă de cafea de 100 de grame, măcinată proaspăt, că aşa se făcea pe-atunci. Nu mai mult, poate vreo prăjitură, ceva, sau flori, dacă era vorba de o femeie. Dar, atenţie, niciodată bani, în nici un caz!

  De Eugen Matzota Marian Munteanu n-a murit! Chiar dacă unii dintre noi mai credeam cu naivitate că el se cam dăduse la fund, lucrurile erau adevărate doar în parte. Pentru noi, poate că da, nu şi pentru alţii, pentru care era un personaj important.