Matzota's World | Lumea lui Matzota

ALTculture 1/2019 – Olanda my love, dar m-am abţinut de Ion Bogdan Martin Aflat în vizită la prietenii mei olandezi, în micuţa localitate Roden, satelit al mult mai cunoscutului Groningen, m-am trezit dimineaţa spre prânz, parafrazând un vechi proverb aproape românesc: „cine dimineaţa se trezeşte… prost este!” Așa că mi-am luat prosopul, adus din țară, „Made in Turkey”, și am intrat direct la duș. Acolo… Minune! Peste 20 de recipiente, care de care mai frumos colorate, cu șampon, cu creme și cu alte poțiuni plăcut mirositoare, stăteau aliniate pe un pervaz, situat la înălțimea unui stat de om… olandez, gata să fie „manageriate” de individul din est, individ în ai cărui ochi puteai citi, clipă de clipă, fericirea nestăvilită datorată confortului occidental.  Mai mult... ALTculture 1/2019 – Olanda my love, dar m-am abţinut

De Eugen Matzota ”Panoramic RADIO-TV” era foarte citit pe vremea lui Ceaușescu, căci era important să știi ce ”se dădea”. Așa scurt și ideologizat cum era programul TV, n-aveai de ales. Nu tu libertate, nu tu liber arbitru, desigur. ALTculture 11/2018 - Ne ia televizorul liberul arbitru?

De Eugen Matzota Sigur că sunt mândru că m-am născut într-un oraș cum este Oradea, oraș care fusese categorisit într-o publicație franceză ilustrată din 1855 ca fiind cel mai frumos oraș din Ungaria! Nu mai dau explicații de ce din Ungaria și nu din Transilvania… Oricum, ceea ce numim azi Budapesta nici era pe-atunci, ci doar Buda și Pesta, unite abia în 1873, așa că Oradea n-avea concurență.

  De Eugen Matzota   T recuse vreun timp sau nu, tot ce putea spune Ion când lumea se înțepeni la loc și căpătă înfățișarea ei firească, cu tot cu minunatele culori care-i lipsiseră în gara cea mare era că, uite, cobora din nou în vale. Și asta era un lucru sigur, căci se repeta la fel ca în acea zi de Sânziene, și soarele era tot în același loc, și el era la fel de vesel, doar că totul se întâmpla încă o dată, ca și cum ar fi greșit prima dublă la filmare și avea s-o repete iar și iar, pân-o ieși bine.  

De Eugen Matzota       S e aplecă să ia hârtia și, deodată, toată lumea asta a lui se prăbuși în gol, cu el cu tot… Îl trezi o zguduitură care-l lovi cu capul de ceva tare. Deschise încet ochii, de parc-ar fi trecut o noapte peste el și poate chiar așa și era, sau poate că era noapte și visa. Ceva lipicios și cald se mișca pe mâna lui și, ca să vezi, era chiar cățelul pe care-l văzuse la geamul vagonului, bucuros că mai avea pe cine să țopăie.

De Eugen Matzota Cobora drumul frecându-și mâinile, hotărât lucru, era mult prea frig pentru o zi de iunie, ba chiar de Sânziene, își zise Ion în gând, neîndrăznind să înjure, așa, din senin, cum făceau alții, cu mare ușurință, fără a se teme de Cel de Sus. El nu era ca ei, nu mai era ca ei vorbă, și nici n-avea să mai fie...

De Eugen Matzota Ocoli cu grijă noroaiele, acelea ș i băl ț i pe care le ș tia din copilărie, mereu în acela ș i loc, nimeni nu se sinchisea de ele, făceau ș i ele parte din via ț ă, nu? 

De Eugen Matzota Ion privi roată în jur, cu grijă, să nu supere pe nimeni, deși toți erau acum în vorbă, că mai era puțin și venea trenul, se și auzea șuierând, pe undeva, pe dincolo de pădure, nu era semn să i se arate.  Ieși afară la soare, pășind cu grijă în urma lor, cu toții porniseră în întâmpinarea trenului, care le făcea semn din roți că acuși vine, clănțănind sacadat, chiar aici, la cotitură, unde se uneau șinele.

O altfel de femeie… De Eugen Matzota Acum, poate că nici nu mai contează cum s-au întâlnit. Dar s-au încrucișat un timp, timpul care era doar pentru ei doi, un bărbat și o femeie. De fapt, a fost cam așa… Gil era redactor-șef și ea ar fi trebuit mai demult să-i aducă un material, dar nu dădea niciun semn de săptămâni de zile, până când, într-o duminică, așa, pe la prânz, l-a sunat ea. De cum i-a auzit vocea, Gil și-a dat seama că așa și trebuia să fie, s-o aștepte, oricât ar fi vrut ea să vină clipa aceea.  Numai să vină.

Românii la Budapesta Gara de Nord, orele 15,30 trecute fix. Căldură mare, ce mai, ca la Bucureşti! Fără celebra întârziere balcanică, parcă uşor stânjenit de acest lucru, iată că trage la peron Rapidul Bukarest-Wien. Mă uit pe bilet, am loc rezervat chiar în ultimul vagon, evident, doar suntem ultimii mai la toate. Iau geanta mea discretă de voiaj şi mă prezint la uşa vagonului, acolo unde naşul austriac îi petrece cu vederea-i ageră pe toţi. Şi are ce vedea!

O variantă de început a romanului ATRACŢIA DIAVOLULUI, de Eugen Matzota, aflat încă în lucru. Fiind încă în stadiul de variantă, poate fi scuzată abordarea brutală, poate... Dacă Atracţia Diavolului ar fi fost un film, şi nu o carte, probabil că ar fi început cam aşa:

De Eugen Matzota „Aromâna (cunoscută, de asemenea, sub numele de „macedo-română“, sau „vlahă”), este vorbită de o jumătate de milion de oameni, în principal în părţ i din nordul Greciei, Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, şi Bulgaria. Aceasta constituie cea de a doua varietate ca populaţie din ramura „daco-romanică” a limbilor romanice, celelalte fiind: daco-româna (cu aproximativ 25 de milioane de vorbitori, în special în România ş i Republica Moldova), istro-româna (vorbită de cel mult 1500 de suflete din peninsula Istria din Croaţ ia), şi megleno-româna (cu circa 5000 de vorbitori în principal în zonele din Grecia şi Macedonia la nord de Golful Salonic),” [i] spune Martin Maiden, profesor de limbi romanice la Oxford, în 2004, în “ Perfect   pedigree.   The   ancestry   of   the   Aromanian   conditional. ”

De Eugen MATZOTA Gil trăise onorabil până la năvălirea cotropitorilor occidentali, adică până la înglobarea României în moara ce macină fără milă oamenii şi naţiunile mai slabe, cunoscută sub numele ei de marketing ca Uniunea Europeană. Modelul cuceririi teritoriale prin forţele nemiloase ale comerţului dirijat înlocuise modelul de pe vremea Războiului Rece. Atunci lucrurile erau clare: de-o parte erau comuniştii, de cealaltă, capitaliştii.

De Eugen MATZOTA Fiecare om are prieteni. Mai mulţi, mai puţini, dar are, chiar dacă bagă în aceeaşi categorie şi cunoştinţele. Şi eu am. Puţini, cât să-i număr pe degete, poate şi pentru că eu cred că am nişte principii. Altfel, ar trebui să fiu popular, fiind Vărsător. În fine... S-ar putea să nu mai fiu aşa de popular, dar demonul scrisului şi, mai ales, cel al Adevărului, nu mă lasă în pace!

De Eugen Matzota Autorul simte nevoia de a aduce de la bun început nişte lămuriri, fără de care această poveste, scoasă din contextul unui virtual roman, nu ar reuşi, poate, să transmită mesajul clar şi nedistorsionat de acele supoziţii care sunt atât de familiare firii umane.

De Eugen Matzota Cobora drumul frecându-şi mâinile, hotărât lucru, era mult prea frig pentru o zi de septembrie, îşi zise Ion în gând, neîndrăznind să înjure, aşa, din senin, cum făceau alţii, cu mare uşurinţă, fără a se teme de Cel de Sus.  El nu era ca ei, hotărât lucru...  

De Eugen Matzota Motorul susura uşor, cu bunăvoinţă, se vedea că-i place şi lui viteza. Luminile farurilor dezvăluiau treptat fragmente din fâşia murdară de asfalt care şerpuia printre copaci. Gil conducea degajat, cu piciorul stâng sprijinit de bord, sus, lângă volan. Nu era o poziţie cine ştie ce comodă, dar ce conta, important era că intriga pe toată lumea, şi pentru Gil asta era totul, să iasă într-un fel sau altul din banal.