Matzota's World | Lumea lui Matzota

Radu Câmpeanu, obişnuit să dea ordine, pardon, lecţii... Două filiere importante, relativ diferite, adulmecau atmosfera din România de după decembrie 1989. Una era filiera franceză, care ar fi putut fi justificată de Lumina ţinută aprinsă la Paris de către Marcel Schapira, ca şi de preferinţa celor care conduceau România pentru sora cea mare, Franţa. Varianta germană, propusă de unii mai destupaţi la minte, a fost dată la o parte de cei care aveau planurile făcute dianainte. Cealaltă filieră ar fi trebuit neapărat să vină pe filieră anglo-saxonă, indiferent din ce ţară ar fi aterizat practic.

De Eugen Matzota Trăim într-o ţară unde este posibil ca un contract secret, şi mă refer aici la Bechtel, să poată să dispară de la un minister, de parc-acolo ar fi vreun chioşc de la colţul străzii. Totul devine secret iar poporul din banii căruia s-au înfruptat cei ce-au semnat contractul n-are dreptul nici măcar să vadă nişte vinovaţi. Poate că se merge prea departe cu secretele şi cu secretizarea asta şi aici e moştenirea Securităţii, probabil. N-au trecut decât 26 de ani şi e greu să-ţi uiţi obiceiurile…  

Departamentul Securității Statului   ( Securitatea ), serviciul de informații în perioada comunistă, mijloc folosit de PCR în menținerea terorii comuniste , vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului. De Eugen Matzota N-aş fi crezut c-aş putea spune aşa ceva vreodată. Şi iată c-a sosit momentul! Singurul lucru relativ plăcut de pe vremea cealaltă este sentimentul plăcut de siguranţă pe care ţi-l dă prezenţa unuia care merge mereu în spatele tău. Nu e pus el să te păzească, ci să te urmărească, dar poţi presupune că nu va lăsa să se întâmple ceva cu tine, cel puţin cât timp e el la 30 de metri în urma ta. Am trăit aceste lucruri, că nu degeaba aveam dosar la Securitate încă din liceu.

De Eugen Matzota România pe care o vedem azi n-ar putea fi condusă de serviciile secrete! Abia publicasem de dimineaţă articolul intitulat cu totul altfel decât acesta, mai exact:   E România condusă de serviciile secrete? , unde doar mă întrebam DACĂ, şi am realizat că va fi o altfel de zi. Editorialul precedent, cel cu românul ca informator, a făcut şi el valuri, dar mai mult dinspre cei care se simţeau cumva cu musca pe căciulă. Aici era o altă problemă, una sesizată de cei care mai şi văd ce se întâmplă, nu doar înghit orice informaţie adusă pe farfurie de media.

De Eugen Matzota România nu prea mai pare civilă, mai mult una a serviciilor N-au trecut decât câteva ore de la publicarea editorialului în care militam pentru o viziune unitară a serviciilor secrete asupra viitorului României şi iată că procurorul şef al DNA, Codruţa Kovesi, se plânge de unul dintre servicii. În mare, doamna Kovesi spune că, din 2013 până în 2015, n-a primit nicio informare de la SIE. Mai mult decât atât, adaugă şi ceva mai grav: " este ilegal să deţii informaţii referitoare la posibile infracţiuni şi să nu sesizezi Direcţia Naţională Anticorupţie. "

Ei, chiar aşa să fie? Ofiţeri acoperiţi pe unde mergi? De Eugen Matzota Românul s-a născut poet, nu informator, aşa spunea Alecsandri, vor protesta cei ce nu pot fi de acord cu acest titlu, în special cei care au fost sau sunt informatori. Spun ei: - „ Păi, eu n-am făcut rău nimănui, doar am ”… Şi, după acest „doar” urmează chestii pe care „trebuia” să le facă cineva şi-atunci le-a executat omul nostru care altfel n-a făcut rău nimănui, cel mult şi-a dat în gât, cum spune românul, colegii, prietenii, familia, ce mai contează… În categoria aceasta intră oameni despre care nici n-ai îndrăzni să-i bănuieşti, oameni care, din diverse motive, cum ar fi participarea lor la conferinţe internaţionale, făceau informările cerute de organele abilitate, cum se spune. Că era vorba de secţia locală de miliţie, pentru cei mai pârliţi, sau de Securitate, pentru cei din lumea mai rafinată, tot   turnat   se chema.

Inventatorul Big Brother-ului, dacă putem spune aşa, scriitorul englez George Orwell , îşi imagina în cel mai cunoscut roman al său, „1984”, apărut în 1949, o lume în care oamenii ar fi mereu urmăriţi de pe un ecran de Fratele cel Mare, Big Brother .