Matzota's World | Lumea lui Matzota

Sistemul sanitar, o frecție la un picior de lemn? De Eugen Matzota Așa cum înțelegem noi că merge treaba prin spitalele din România din ceea ce vedem prin presă, dar și prin ceea ce am trăit pe pielea noastră, problema  asta cu sănătatea e mai mult o chestiune de noroc. Dacă ești norocos, poți ieși dintr-un spital vindecat de boala cu care ai intrat, fără a te mai îmbolnăvi de altceva. Dacă ești ghinionist și intri răcit, poți ieși rece de-a binelea, direct pe la morgă!

De Eugen Matzota România pe care o vedem azi n-ar putea fi condusă de serviciile secrete! Abia publicasem de dimineaţă articolul intitulat cu totul altfel decât acesta, mai exact:   E România condusă de serviciile secrete? , unde doar mă întrebam DACĂ, şi am realizat că va fi o altfel de zi. Editorialul precedent, cel cu românul ca informator, a făcut şi el valuri, dar mai mult dinspre cei care se simţeau cumva cu musca pe căciulă. Aici era o altă problemă, una sesizată de cei care mai şi văd ce se întâmplă, nu doar înghit orice informaţie adusă pe farfurie de media.

De Eugen Matzota România nu prea mai pare civilă, mai mult una a serviciilor N-au trecut decât câteva ore de la publicarea editorialului în care militam pentru o viziune unitară a serviciilor secrete asupra viitorului României şi iată că procurorul şef al DNA, Codruţa Kovesi, se plânge de unul dintre servicii. În mare, doamna Kovesi spune că, din 2013 până în 2015, n-a primit nicio informare de la SIE. Mai mult decât atât, adaugă şi ceva mai grav: " este ilegal să deţii informaţii referitoare la posibile infracţiuni şi să nu sesizezi Direcţia Naţională Anticorupţie. "

Ei, chiar aşa să fie? Ofiţeri acoperiţi pe unde mergi? De Eugen Matzota Românul s-a născut poet, nu informator, aşa spunea Alecsandri, vor protesta cei ce nu pot fi de acord cu acest titlu, în special cei care au fost sau sunt informatori. Spun ei: - „ Păi, eu n-am făcut rău nimănui, doar am ”… Şi, după acest „doar” urmează chestii pe care „trebuia” să le facă cineva şi-atunci le-a executat omul nostru care altfel n-a făcut rău nimănui, cel mult şi-a dat în gât, cum spune românul, colegii, prietenii, familia, ce mai contează… În categoria aceasta intră oameni despre care nici n-ai îndrăzni să-i bănuieşti, oameni care, din diverse motive, cum ar fi participarea lor la conferinţe internaţionale, făceau informările cerute de organele abilitate, cum se spune. Că era vorba de secţia locală de miliţie, pentru cei mai pârliţi, sau de Securitate, pentru cei din lumea mai rafinată, tot   turnat   se chema.

Câţiva dintre cei care ne cred proştii lor De Eugen Matzota Proaspătul condamnat, Liviu Dragnea, ne spune, cu siguranţa pe care ţi-o dă tupeul de a fi deasupra tuturor, în problema ofiţerilor acoperiţi în general, şi în special ai celor din PSD: - …” nu cred că sunt. Pot fi membri, nu numai în PSD, ci şi în alte partide, care de-a lungul anilor, ocupând diverse poziţii politice guvernamentale, au relaţionat în mod instituţional cu serviciile, dar în mod instituţional. E firesc ". Când vezi atâta siguranţă, să nu folosim sinonimul „securitate”, te întrebi: de unde ştie el mai bine ca oricine, şi, mai ales, de ce el ştie şi noi nu? Doar pentru că tocmai a scăpat dintr-un dosar din care lipsesc, aşa cum susţin unii jurnalişti nişte probe incriminatorii serioase, care-ar fi făcut ca zâmbetul suspect de larg al lui Dragnea să dispară din faţa ochilor noştri o bună perioadă de timp?

De Eugen Matzota Acest cuvânt,   şpagă , este unul nou pentru mine. Înainte se vorbea de vreo atenţie, nicidecum de bani ceruţi ca şpagă. Am trăit vremuri ce nu sunt excesiv de îndepărtate, când mergeam cu mama la doctor sau pe la tot felul de ghişee unde nu vedeam mai nimic, că erau undeva peste capul meu. Mai mereu, mama lua cu ea o atenţie, ceea ce însemna o pungă de cafea de 100 de grame, măcinată proaspăt, că aşa se făcea pe-atunci. Nu mai mult, poate vreo prăjitură, ceva, sau flori, dacă era vorba de o femeie. Dar, atenţie, niciodată bani, în nici un caz!

  De Eugen Matzota Marian Munteanu n-a murit! Chiar dacă unii dintre noi mai credeam cu naivitate că el se cam dăduse la fund, lucrurile erau adevărate doar în parte. Pentru noi, poate că da, nu şi pentru alţii, pentru care era un personaj important.

PNL şi candidaţii săi la Primăria Capitalei SURSA: http://giphy.com De Eugen Matzota Aşa l-am cunoscut noi pe Ion Iliescu, pe 22 decembrie 1989, citind lista membrilor noului  Consiliu FSN, cel care prelua lui  puterea Ceauşescu, zâmbind cu şiretenie de vechi activist de partid:  Cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu... Aplauze! Nu chiar la fel a fost la desemnarea ultimului pe lista PNL, veşnicul Cătălin Predoiu, dar tare mai seamănă, totuşi. " Marele PNL va câştiga următoarele două tururi de alegeri generale şi va conduce următorii zece ani România, ca să ne putem impune politicile noastre de centru-dreapta ", spunea cu mare siguranţă Vasile Blaga în octombrie 2014 Aşa să fie, oare? Ia să vedem… În ultimele luni, din decembrie 2015 încoace, PNL-ul a reuşit să propună nu unul, ci patru candidaţi la postul de Primar General al Capitalei. Deocamdată, aş spune eu. Primul, dacă vă aduceţi aminte era Cristian Buşoi, activ pe la

Piedononizarea României Pe lângă alte pericole ce pândesc Europa şi lumea întreagă, înverşunarea acestui primar care-ar trebui să facă ciocu’ mic măcar o perioadă, ca Huidu după ce-a strivit cu maşina sa oameni ce aveau ca singură vină faptul că se aflau în calea sa, nu e nimic, aşa, la scară planetară. Dar pentru noi, care trăim cu el în aceeaşi ţară, e altceva. Acest individ este acum un fel de vârf de lance pentru toţi cei ca el. Şi nu sunt puţini, drept care pericolul piedonizării României este real.

Interesantă afirmaţie, nu-i aşa? Mai ales că ea nu aparţine vreunui susţinător DAESH sau ISIS, cum s-o numi teroarea care ne pândeşte pe toţi. Nu, această afirmaţie este făcută de un vice-premier al uneia dintre importantele ţări ale Uniunii Europene – Suedia.

De Eugen Matzota De la balcon la jocurile de putere Multă lume este inflamată realmente de pericolul iminent ca legionarii să pună mâna pe Bucureşti. Care-or mai fi ăia, mă-ntreb şi eu ca prostu’, că n-am mai văzut aşa ceva de tare mult timp. Sigur, nu e vorba chiar de Legiune, ca Mişcare Legionară, ci de un anume Marian Munteanu, care-ar fi creat acum peste 20 de ani o altă Mişcare, cu totul diferită, Mişcarea pentru România.

Iubirile primarilor penali, cele şase sectoare bogate ale Bucureştiului De Eugen Matzota MOTO De Ce în România serviciile edilitare costă de 3 ori mai mult, De Ce deszăpezirea costă de 4 ori cît costă în orice altă ţară europeană, De Ce un privat plăteşte jumătate din preţul pe care statul îl plăteşte pentru un serviciu, De Ce kilometrul de autostradă costă la noi de 4 ori faţă de cît costă kilometrul altora, De Ce sunt plantate atîtea panseluţe cheltuindu-se atîţia bani, De Ce aleşii ne fac săli şi terenuri de sport în loc să rezolve problemele drumurilor, apei și canalizării, etc. George Pădure, de pe blogul oficial, 19 februarie 2012, (aşa cum este scris de autor)

De Eugen Matzota Industria românească în 1970, după CIA De ce Ţara şi nu România, la urma urmei? Simplu, pentru că zilele trecute-am mi s-a arătat nu Fecioara Maria, c-aş fi devenit celebru imediat, ci doar o melodie mai veche a trupei Sarmalele Reci . Se poate ca acest nume să nu mai aibă aceeaşi rezonanţă azi, dar titlul, Doamne, ce titlu, are rezonanţă mai mult ca oricând! Nu mai vorbesc de text, care este rupt din realitatea de azi: Ce folos ai dacă-nveţi prea multe-n viaţă? Poa’ să-ţi explodeze creierul… […] Tot ce ţi se cere azi e să fii nul…

Am pornit la scrierea acestui articol de la o întrebare pe care un copil i-o pusese ieri în parc bunicii sale: – De ce sunt atâţia oameni tineri bătrâni? Am rămas, bouche bée, cum spune francezul, ca şi bunica, de altfel, care oricum nu părea a fi extraordinar de pregătită să răspundă unor întrebări de mare profunzime sociologică. Mai clar, am rămas cu gura căscată, uşor dat pe spate. Cum poate să-i treacă unui copil aşa ceva prin cap, mai ales că nu fusese încă atins de aripa inovatoare a învăţământului românesc, era doar pe la grădiniţă, pe undeva? – Ce vrei să spui, Sebi?, a întrebat derutată bunica. – Uite, sunt mai mulţi oameni tineri fără păr. Asta înseamnă că sunt bătrâni?

Contextul în care are loc această confruntare, imediat după apariţia celebrelor documente Panama Papers , este următorul:   Prin 2013, Comisia Europeană verifica cu o delicateţe apropiată de impotenţă unele oferte fiscale de a acţiona în calitate de “paradisuri fiscale”, oferte făcute de Irlanda, Luxemburg sau Olanda unor mari companii, cum ar fi Apple şi Starbucks. Se vorbea atunci de concesii ilegale şi chiar de mită. Doar că nu se vorbea, ferească Dumnezeu, de cine ştie ce fărădelegi, ci se dorea doar o explicaţie a sistemului fiscal, în folosul, de fapt, al companiilor ce doresc relocarea. Prin august 2014, onorabila publicaţie Financial Times , care ştie mai mereu bine ce spune, vorbea despre trei bănci americane, mai exact Bank of America, Citigroup şi Morgan Stanley , care făcuseră deja un scenariu pentru momentul în care Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană.