Luna de pe mare
De Eugen Matzota Motorul susura uşor, cu bunăvoinţă, se vedea că-i place şi lui viteza. Luminile farurilor dezvăluiau treptat fragmente din fâşia murdară de asfalt care şerpuia printre copaci. Gil conducea degajat, cu piciorul stâng sprijinit de bord, sus, lângă volan. Nu era o poziţie cine ştie ce comodă, dar ce conta, important era că intriga pe toată lumea, şi pentru Gil asta era totul, să iasă într-un fel sau altul din banal.