Demnitatea de a fi Om azi - Eugen Matzota
De Eugen Matzota
În 1486, Pico della Mirandola publică Discursul despre demnitatea omului. El vorbește acolo despre ceea ce îl face pe om deosebit de animal: liberul arbitru. Doar omul are posibilitatea de a-și alege singur drumul, pentru că Demnitatea omului este rezultatul activității omului, ne spune Mirandola.
Ia să vedem definiția din Merriam-Webster...
Nu sunt chemat să judec, să dau soluții, pot doar să am curajul de a pune întrebări.
Şi eu cred, în sinea mea, că sunt smerit, dar încercările nu mă ocolesc și plătesc mai mereu pentru lipsa de smerenie. Încerc să fiu demn, să nu fac compromisuri dar e greu să rămâi demn într-o societate care pare că face totul ca să fii umilit prin răsturnarea scării valorilor.
De ce ți-ai dori să fii respectat ca intelectual când ești umilit de scursurile societății, prezentate ca modele de viață la TV?
Demnitatea, onoarea, mândria, iată noțiuni care sunt bune pentru fraieri. E greu să fii demn când ești umilit la nivel individual, dar și la nivel colectiv…
Tot ce poți face este să fii demn în acțiunile tale și să speri că ceilalți vor aprecia acest lucru.
Altfel, vei fi umilit, căci lumea nu e o scenă, ci o piață. Oamenii, ca și orice altă marfă, au valoarea lor, se pot cumpăra, se pot vinde.
Demnitatea unui om depinde de această valoare de piață, este valoarea și prețul omului.
Individualismul intră încet în toate domeniile vieții noastre. Certitudinile morale sunt puse sub semnul întrebării.
Familia, Biserica, Comunitatea și Ţara, cele care ar trebui să modeleze caracterul uman, sunt slăbite și se erodează în continuare...
Ție, ca Om, nu-ți rămâne decât să fii demn.
Am zis!
Ia să vedem acum cam câți dintre noi suntem așa, oare? Din păcate, sunt destui cei care înțeleg prin acest termen o demnitate, adică doar o funcție, care poate ține până se descoperă potlogăriile prea mari făcute de demnitar...DEMNITATE: Calitatea de a fi merituos, onorat sau stimat; Rezervă formală sau seriozitate a manierelor, aparențelor sau limbajului.
Nu sunt chemat să judec, să dau soluții, pot doar să am curajul de a pune întrebări.
Şi eu cred, în sinea mea, că sunt smerit, dar încercările nu mă ocolesc și plătesc mai mereu pentru lipsa de smerenie. Încerc să fiu demn, să nu fac compromisuri dar e greu să rămâi demn într-o societate care pare că face totul ca să fii umilit prin răsturnarea scării valorilor.
De ce ți-ai dori să fii respectat ca intelectual când ești umilit de scursurile societății, prezentate ca modele de viață la TV?
Demnitatea, onoarea, mândria, iată noțiuni care sunt bune pentru fraieri. E greu să fii demn când ești umilit la nivel individual, dar și la nivel colectiv…
Tot ce poți face este să fii demn în acțiunile tale și să speri că ceilalți vor aprecia acest lucru.
Altfel, vei fi umilit, căci lumea nu e o scenă, ci o piață. Oamenii, ca și orice altă marfă, au valoarea lor, se pot cumpăra, se pot vinde.
Demnitatea unui om depinde de această valoare de piață, este valoarea și prețul omului.
Individualismul intră încet în toate domeniile vieții noastre. Certitudinile morale sunt puse sub semnul întrebării.
Familia, Biserica, Comunitatea și Ţara, cele care ar trebui să modeleze caracterul uman, sunt slăbite și se erodează în continuare...
Ție, ca Om, nu-ți rămâne decât să fii demn.
Dacă poți...
Am zis!
Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Mai mult... / More...
