E bine să mergem la biserică?

Suceviţa

De Eugen Matzota 
Trăim într-o ţară creştină, a cărei religie majoritară este cea creştin ortodoxă. 

Orice fel de idealuri am împărtăşi, oricât de ateiste ar fi acestea, nu se pot îndepărta prea mult de ideea de iubire a aproapelui, cum se spune în textele sfinte, a oamenilor, în general.

Desigur, în această privinţă, nimic nu este obligatoriu. Nimeni nu-ţi poate impune să te alături unei biserici, sau să participi activ la viaţa bisericii, ca şi creştin ortodox practicant, în cazul României. 
Nici nu te poate pune să treci prin toate canoanele vieţii de călugăr. Dar poţi intra cu pioşenie într-un lăcaş religios, să simţi cum sufletul îţi este pătruns de minunate sentimente.
Amintirea greşelilor făcute în numele religiei, şi putem aici aminti doar Inchiziţia cu rugurile ei ce luminează atât de întunecatul Ev Mediu, nu trebuie să ne facă să uităm toate lucrurile bune pe care le găsim în Biblie. La fel, nici cine ştie ce scandaluri legate de viaţa sexuală a unor preoţi supuşi şi ei ispitei. Toate acestea nu ne fac decât să ne amintească mereu că suntem doar nişte oameni ce pot greşi. 
De aceea, ori de câte ori avem ocazia, ori de câte ori ceva ne trage să intrăm într-un lăcaş sfânt, s-o facem cu inima deschisă. Ne va face doar bine. Niciodată rău...

Fragment din cartea Întreabă, ţi se va răspunde! 
de Eugen MATZOTA, Bucureşti, 2011