Românul s-a născut fudul...
De Eugen Matzota
Se știe, la fiecare praznic (PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. – DEX 2009), altfel spus prilej de bețiveală și chiolhăneală, românul este extrem de activ.
Așa este și în aceste zile de sfârșit de an, nu de lume, după cum ar părea, dacă ești inocent să crezi că-ți mai poți cumpăra o pâine amărâtă de la vreun hypermarket deținut, desigur, de niște străini, nu de români, că nu ne vindem țara, nu-i așa? N-o facem noi, ăia care votează. O fac cei pe care îi votăm, într-o continuă stare de lehamite, similară cu prostia. Tot ei își iau și comisionul pe țara lor, România.
În fine, nu despre asta voiam să scriu. Am vrut să merg să-mi alimentez mașina, că e deseori singura mea bucurie când ies din casă. La un sens giratoriu, văd Poliția care blocase accesul la stânga, spre un anumit centru de magazine din astea imense.
Am crezut că era un accident. Nu, polițistul nu permitea accesul în acea zonă. Simplu.
Bun, ce să facă atunci românul disperat, grăbit să-i fie rău mai târziu de cât a băgat în el? Merge mai departe spre celelalte mari magazine, situate din greșeală mai încolo și care nu aveau, probabil, parcarea plină de fraieri, ca aici.
Nu învinuim aici Poliția, ferească Dumnezeu, c-ar fi făcut acest lucru în acest scop, dar, e și asta o ipoteză de luat în seamă. Dar nici despre asta nu e vorba aici...
Mă întorc victorios acasă, printre valuri și valuri de mașini și mă gândesc că asta e, așa e de sărbători, dar voi avea loc de parcare, nu-i așa?
Ei, nu-i așa, parcarea e plină. Buun, dacă oamenii au atâția bani de aruncat pe mâncarea pe care o aruncă după, atunci au bani și să plece pe la rude sau, mai știi, prin alte locuri, peste hotare, nu-i așa?
Nu-i așa. Parcarea e plină, și asta înseamnă că oamenii, românii, în cazul nostru, sunt foarte săraci, nu săraci, dar fuduli. Și asta te întristează, rău de tot.
Chiar așa de fuduli să fi ajuns românii noștri autohtoni încât să fi uitat vorba ceea care spune că nu ești prost destul dacă nu ești și fudul?
Desigur, nu e vorba de cititorii mei aici, ci de votanții altora, desigur.
A bon entendeur, salut!
Românie, te iubesc!
Pe voi, ceilalți care o populați, poate mai puțin...
Dar nici voi pe mine, vorba ardelenilor dintr-un banc mai vechi:
și noi pe voi!...
Mai mult... / More...
