Parcă mi se face dor de Securitate…

Departamentul Securității Statului (Securitatea), serviciul de informații în perioada comunistă, mijloc folosit de PCR în menținerea terorii comuniste, vinovată de nenumărate crime și încălcări ale drepturilor omului.

De Eugen Matzota

N-aş fi crezut c-aş putea spune aşa ceva vreodată. Şi iată c-a sosit momentul!

Singurul lucru relativ plăcut de pe vremea cealaltă este sentimentul plăcut de siguranţă pe care ţi-l dă prezenţa unuia care merge mereu în spatele tău. Nu e pus el să te păzească, ci să te urmărească, dar poţi presupune că nu va lăsa să se întâmple ceva cu tine, cel puţin cât timp e el la 30 de metri în urma ta.
Am trăit aceste lucruri, că nu degeaba aveam dosar la Securitate încă din liceu.

Altfel, Securitatea a fost ceea ce-a fost, un organ de represiune la adresa poporului propriu şi punct!

Acum, ia să vedem cum stă treaba…

Avem mai multe servicii. Nici nu contează câte sunt, că poate cifrele oficiale sunt diferite de cele secrete.

Ia să vedem ce fac ele pentru Patrie şi pentru Popor…

Păi, aşa cum vedem din diferite semne ce ni se arată, nu prea ştim ce să spunem, zău aşa. Mor oameni din poporul pe care tu te-ai angajat să-l serveşti şi tu te aperi de orice acuzaţie cu hârtii. Asta ne trebuie nouă, justificări?

Păi ce-aşteptăm noi de la SRI? Să ne spună că ei au făcut 100 de hârtii, asta aşteptăm?  Nu, noi aşteptăm să nu-şi calce Jurământul şi să apere Patria şi Poporul.

Dacă tu ştii că mor oameni din cauza asta, tu faci nişte hârtii şi, gata, te duci acasă şi dormi liniştit?

Ar mai fi ceva... Se poate ca şefa DNA să se plângă public de prestaţiile SIE?

Apropo, s-a aflat unde e contractul Bechtel şi cine e de vină?

Sunt prea multe întrebări şi prea puţine răspunsuri.

Oameni buni, de ce ne faceţi să ducem dorul Securităţii?

Sau şi asta face parte dintr-un Mare Plan?