Posts

Germania - Rusia = LOVE (românește)

Image
Unele gânduri îngrozitoare ale lui Eugen Matzota Soldați sovietici râzând împreună cu aliații lor, aici trupe hitleriste. Vă rog să examinați imaginea de mai sus, căci spune multe, psihologic, comportamental, sociologic etc... Ultima dată, în 1939, Hitler și Stalin și-au luat câte o bucată din Polonia, la început ... Crimeea, Ukraina, Tiraspol, Moldova...

România e a noastră, nu a lor! - Eugen Matzota

Image
De Eugen Matzota Vrem, nu vrem, România este silită să facă mai dintotdeauna ceea ce se dictează în altă parte, nu la București. Marile Puteri își întind influența nu doar peste noi, ci peste toate statele mai mici, și nu prea avem de ales… Dar, totuși…

A final look before sending ”Albastrul de tine” to Amazon...

Image
Albastrul de tine (Romanian Edition)

O fi mai bine dincolo? - Eugen Matzota

Image
De Eugen Matzota Am promis că voi vorbi puțin despre cum e dincolo de Oradea, în Ungaria, adică, la doar doi pași. Așa, ca introducere, uite, mi-aduc aminte de un banc de pe vremea lui Ceaușescu, în contextul în care ni se povestea pe toate canalele de tocare a nervilor cât de bine e la noi și cum suferă săracii muncitori în țările capitaliste. Suna cam așa: Dacă la noi e așa de bine, și la ei atât de rău, atunci de la noi e așa de rău, și la ei așa de bine?

Lady Di și Oradea – Eugen Matzota

Image
De Eugen Matzota Aparent, nu e nicio legătură între Prințesa Diana și acest oraș minunat de care tot vorbesc. Ei, iată că eu am descoperit una!

La doi pași de libertate - Eugen Matzota

Image
De Eugen Matzota Sigur că sunt mândru că m-am născut într-un oraș cum este Oradea, oraș care fusese categorisit într-o publicație franceză ilustrată din 1855 ca fiind cel mai frumos oraș din Ungaria! Nu mai dau explicații de ce din Ungaria și nu din Transilvania… Oricum, ceea ce numim azi Budapesta nici era pe-atunci, ci doar Buda și Pesta, unite abia în 1873, așa că Oradea n-avea concurență.

Iarba verde de-acasă - Eugen Matzota

Image
De Eugen Matzota Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă apropii de meleagurile natale, când ajung sus, la Piatra Craiului, cum ar veni, simt c-am din nou vârsta cea mai frumoasă. Și asta mă face să simt că trăiesc cu adevărat, nu mă strecor printre zile și nopți.