Matzota's World | Lumea lui Matzota

Latinizare a   est e   doa r   o   improvizaţie ,   ma i   simplu , o mar e minciun ă p e car e oameni i educaţ i di n vreme a   Umanismulu i   ş i   Renaşteri i   a u   acceptat- o c a p e u n adevăr .  

Dacia este cucerită de Roma la începutul secolului al II-lea A.D. Dacia, cu părţile sale de jos, ca şi cu zonele de sub Carpaţi, nu în întregime, cade sub stăpânire romană la 250 de ani după dizolvarea Makedoniei. Părţile subjugate ale Daciei, în ciuda colonizării masive cu noi locuitori aduşi din diferite părţi ale imperiului, a rămas sub stăpânire romană doar 168 de ani. Din datele istorice păstrate, este clar că în Dacia au fost aduşi 500.000 de colonişti la 4.500.000 de daci.  Lingviştii şi istoricii contemporani susţin, de obicei, că aceşti 500.000 de colonişti nou-veniţi au reuşit să impună limba latină celor peste 4.500.000 de locuitori ai Daciei de atunci, reprezentaţi de triburi geto-dacice şi altele asemănătoare, cum ar fi: sarmaţii, sciţii şi alţii.  Spunând asta, se neglijează că erau de origine traco-ilirică (armână), şi, mulţi dintre ei, încă o dată, erau aduşi din Asia Mică, care fusese cucerită cu puţin înainte.

Românii la Budapesta Gara de Nord, orele 15,30 trecute fix. Căldură mare, ce mai, ca la Bucureşti! Fără celebra întârziere balcanică, parcă uşor stânjenit de acest lucru, iată că trage la peron Rapidul Bukarest-Wien. Mă uit pe bilet, am loc rezervat chiar în ultimul vagon, evident, doar suntem ultimii mai la toate. Iau geanta mea discretă de voiaj şi mă prezint la uşa vagonului, acolo unde naşul austriac îi petrece cu vederea-i ageră pe toţi. Şi are ce vedea!

Suceviţa De Eugen Matzota   Trăim într-o ţară creştină, a cărei religie majoritară este cea creştin ortodoxă.  Orice fel de idealuri am împărtăşi, oricât de ateiste ar fi acestea, nu se pot îndepărta prea mult de ideea de iubire a aproapelui, cum se spune în textele sfinte, a oamenilor, în general.

34     Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n'am venit să aduc pace, ci sabie. 35     Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. [1]

Printre multele minciuni şi dezinformări care ne hrănesc copilăria şi adolescenţa, şi care rămân întipărite în mintea noastră ca valori de neschimbat, se află şi povestea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Acum, cât de sfânt putea fi după ce umpluse ţara de plozi, asta nici nu contează. A fost un mare domnitor, aşa este, dar nu el e cel care a domnit cel mai mult şi aici voiam s-ajung. În cărţile de istorie din perioada comunistă puteai citi că domnia cea mai lungă avusese Ştefan cel Mare, pentru că era suficient de îndepărtat în timp încât să nu conteze. Mai era şi român pur, mă rog, moldovean. Nicio vorbă despre Carol I, creatorul României moderne.

Iată, culese din Biblie , în speţă din Biblia lui Anania [1] , câteva repere importante despre despre aceşti „arhonţi“ de rang înalt ai oştilor îngereşti, aşa cum sunt ei numiţi acolo. Numele lui Mihail, apare pentru prima oară în Sfânta Scriptură, ca fiind unul dintre „arhonţii“ de rang înalt ai oştilor îngereşti (tagma celor cunoscuţi ca „arhangheli“; în imnografia românească, „voievozi“). Arhanghelul Mihail, comandantul oştilor cereşti (Dn 10, 13, 21; 12, 1). Gavriil e mesagerul, iar Mihail este cel ce asigură transmiterea mesajului. [2]